marți, 31 iulie 2012

O mica istorisire despre piramide

Piramidele egiptene
Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra, și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.Vârful piramidei este acoperit cu aur. Azi, în Egipt, doar puține piramide mai sunt întregi, din păcate.
Piramidele de la Gizeh au fost construite in timpul dinastiei a IV-a de faraoni si sunt atribuite faraonilor Keops (Piramida ce mare), Kefren (fiul lui Keops) si Mikerinos (nepotul lui Keops). Pentru a le putea compara sunt necesare inaltimile celor trei piramide: 148 m (piramida lui Keops), 143 m (piramida lui Kefren) si 66 m (piramida lui Mikerinos). Cele patru fete ale acestor piramide sunt egale intre ele si sunt orientate catre cele patru puncte cardinale.La vremea respectiva, piramidele erau construite in Egipt nu numai pentru a pastra ramasitele pamantesti ale faraonilor, ci si pentru a coplesi, prin maretia lor, pe supusi. Prestigiul faraonilor era mare la vremea respectiva, dat fiind faptul ca in urma amplelor expeditii de cotropire, acestia cucereau noi teritorii, reuseau sa acumuleze noi bogatii, deveneau stapanii unei mari mase de sclavi.
Marea Piramidă
Marea Piramidă de la Gizeh construită de faraonul Kheops (Khufu) în timpul dinastiei a IV-a (acum 4500-4700 de ani),şi face parte din complexul de la Giseh. Cel căruia i se atribuie deschiderea piramidei lui Kheops este fiul lui Harun al Rasid, califul arab al-Mamum, care a adus la poalele piramidei, pe atunci încă placată cu strălucitoare plăci lustruite, o întreagă armată de cioplitori, arhitecti şi forţă de muncă. Se spune că între plăcile învelişului piramidei nu putea fi introdus nici măcar vârful unei lame damaschinate. Scopul califului era să descopere tezaurul faraonilor, dar mai ales, armele inoxidabile, sticla incasabilă şi alte minuni despre care se credea că ar fi abundat în camera mortuară.
Construirea acestei piramide a depăşit în dificultate orice altă construcţie realizată până atunci. Keops şi-a amplasat edificiul la Giseh, pe un soclu din rocă, situat la 40 de metri deasupra solului. Şantierul propriu-zis a implicat numeroase lucrări de infrastructură: construirea unui canal de deviaţie, a unui port, a unui drum de acces la platou. A fost necesară, de asemenea, săparea unor galerii subterane, exploatarea minelor de cupru, aur si argint, dezvoltarea atelierelor de întreţinere a uneltelor. Problema principală a reprezentat-o, însă, transportul. Egiptenii apelau în astfel de cazuri la Nil (la acea vreme ignorau drumurile) şi, pentru că piramida era destul de departe de fluviu, a fost necesară construirea unui canal de derivaţie până aproape de piramidă.
Problema transportului a fost cu atât mai dificilă cu cât unele blocuri de piatră cântăreau peste 60 de tone, ca să nu mai vorbim de faptul că trebuiau ridicate până la o înălţime de 130 de metri. Cum s-a realizat acest lucru, nimeni nu ştie. Se pot face speculaţii, se pot elabora teorii, dar nimeni nu poate avea certitudinea că a descoperit exact metoda folosită în acele timpuri. De exemplu, pentru o încărcătură de o tonă, forţa de deplasare pe o suprafata plană trebuie să fie de 150 kgf. Un om, lucrând 8 ore pe zi, avansând cu 0,60 m/s, nu ar putea dezvolta decât o forţă de deplasare de 12 kgf. Experientele de ergonomie arată, de asemenea, că, pe o panta, energia disponibilă pentru deplasare descreşte invers proportional cu înclinaţia, ceea ce înseamnă că la o pantă de 15 la suta energia este foarte mică, pentru a deveni aproape nulă la 20 la suta. Din acest motiv, pantele folosite pentru deplasarea blocurilor de piatră nu aveau o înclinaţie mai mare de 9 la sută. Pentru o asemenea valoare, energia disponibilă nu este foarte scăzută şi, diminuind viteza, se poate estima ca 10 oameni sunt capabili să tracteze o tonă într-un timp dat. Intrarea la mormântul regal se efectuează printr-o galerie îngustă care se deschide la nivelul celei de-a 15-a asize (rând de zidarie) şi coboară uniform pe mai mult de 28 m până la începutul coridorului care conduce la cavoul regal. Dar coridorul descendent se prelungeşte, dincolo de această intersectare, păstrând aceeaşi înclinare, de 77 m, până ajunge sub nivelul primei asize a Piramidei. Acolo, săpat în rocă, un mic coridor orizontal duce la o cameră subterană goală, cu un tavan plan şi lustruit şi o pardoseală cu multe neregularităţi.
Revenim la punctul de intersectare a coridoarelor şi o luăm pe un coridor ascendent de vreo patruzeci de metri care conduce la galeria cea mare (47 m lungime si 8,50 m înaltime); aceasta este construită din calcar fin de Mokattam, atât de perfect tăiat şi lustruit, încât scriitorul arab Abd-al-Latif relata că între pietre nu se poate introduce nici un ac şi nici chiar un fir de par. În secţiune, galeria cea mare are o forma curioasă, în partea inferioară, prin mijloc este un pasaj de 1,04 m lăţime care are, pe ambele părţi, două banchete de câte 0,50 m lăţime şi 0.60 m înălţime, în aşa fel încât lăţimea totală a galeriei este de 2,04 m; la o înălţime de aproximativ 2,50 m deasupra banchetelor, sectiunea galeriei începe să se micşoreze, prin şapte retrageri succesive.Se ajunge la celebra cameră a regelui: cinci Camera Regelui spaţii libere se află deasupra camerei regelui, numite camere constructive; acestea au pereţii alcătuiţi din blocuri de granit şi au o înălţime foarte mică: un om nu poate înainta în ele decât mergând în genunchi. Ultima dintre camere este acoperită cu dale aşezate oblic, fapt care a întărit presupunerea că ele au rolul de a prelua greutatea enorma a masei de piatră de deasupra, permiţând astfel construirea unui tavan plat în camera regelui, întreaga cameră şi anticameră -inclusiv pardoseala-erau îmbrăcate în granit negru, în camera regelui, construită din mari blocuri de granit perfect aşezate şi lustruite, a fost depus, când s-a construit Piramida, un foarte frumos sarcofag din granit roşu, fără capac (nu a fost descoperit încă), situat pe axa nord-sud.
O altă cameră, la capatul coridorului Camera Reginei orizontal, în punctul în care galeria cea mare continuă coridorul ascendent, este impropriu numita „Camera reginei". În camerele regelui şi reginei sunt plasate câte două canale de ventilatie. Aceste canale pornesc de la aproximativ 0,90 m înăltime de la podea şi au o secţiune de 0,20x0,15 m, lărgindu-se uşor spre exterior. Canalul care pleacă din camera regelui spre latura de nord (a piramidei) are 71 m lungime, iar cel dinspre latura de sud are 53,20 m. Datorita acestor canale, care fac în permanenţă legătura cu exteriorul, chiar dacă denumirea de ..camera reginei", ca şi aceea de ..camera regelui au fost date de arabi, după forma plafonului, în mormintele arabe, camera unde era înmormântat un barbat are tavanul plan, în timp ce camera unde este înmormântată o femeie are tavanul înălţat în partea centrala. În piramidă este închisă, orice activitate omenească în interior şi în special în cele două camere poate continua: cele doua canale care aerisesc fiecare camera, ieşind în exterior - unul spre sud, altul spre nord - feţele piramidei fiind încălzite de soare în mod diferit., permit o ventilaţie suficientă.
Pătrunderea în camera unde se află sarcofagul regal iniţial de neconceput, a fost forţată de lăcomia jefuitorilor, care au descoperit mijloacele de a pune stăpânire pe bogăţiile mormântului regal.De la Kheops nu ne-a rămas decât amintirea unui mare rege, zeu pe pământ, care a dorit să lase generaţiilor viitoare un monument demn de numele său şi de al părintelui său, Ra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu